„Am aflat că umbli prin cafenele și pe la baluri.” (D-ale Carnavalului, Ion Luca Caragiale) 
Că ne aflăm între Orient și Occident nu-i vorbă goală ,cele două influențe s-au făcut simțite dintotdeauna și lucrul este valabil și în privința „culturii cafelei”.
În postarea trecuta, ajunsesem cu povestea la pregatirea cafelei arabesti cu cardamom. Pentru a înțelege cel mai bine cum s-a dezvoltat cultura cafelei in lume, trebuie să facem un pic cale întoarsă în sec. al XVII-lea, mai exact în 1683. În toamna acelui an, oastea otomană care asedia Viena este înfrântă și se retrage în grabă. Printre lucrurile abandonate s-a aflat și o cantitate considerabilă de cafea.
La cererea sa expresă, toată această cafea a revenit unui vrednic ofițer pe nume Kolschitzky, care s-a și grăbit să deschidă prima cafenea, chiar în Viena. Cel puțin așa sună legenda așternută în scris 100 de ani mai târziu. În prima cafenea vieneză s-ar fi servit nu doar cafea turcească (Türk kahvesi), dar și primele cafele cu lapte (Milchkaffee). În anii imediat următori, au continuat să se deschidă cafenele, întreprinzătorii fiind la început mai ales armeni și greci. Cât de în serios este luată legenda lui Kolschitzky la Viena, ne-o arată monumentul închinat lui, strada ce-i poartă numele și seria de portrete ale sale afișate în mai multe cafenele.In spațiul nostru, prima provincie istorică atinsă de valul cafelei a fost Transilvania cu orașele ei săsești. În timp ce la București și prin alte părți proliferau cahvenelele cu aerul lor oriental, peste munți se deschideau cu succes Kaffeehäuser.
La Sibiu (Hermannstadt), în 1778, Consiliul local ordona, desigur în urma primirii unor plângeri, ca după ora 22 să se înceteze gălăgia și petrecerile în cafeneaua „La 7 principi” (Zu den 7 Kurfürsten). Într-o altă cafenea, „Bordoli”, prin 1789 se țineau lecturi publice ale unui cerc literar astfel cafeneaua isi va dezvolta si un atribut cultural.
Cafenelele s-au înmulțit în secolul următor, trendul revărsându-se peste Carpați, în București mai ales, acolo unde influența noului val a fost totuși una dublă: atât dinspre Europa Centrală, cât și dinspre spațiul francez. În special în a doua jumătate a secolului, cafeneaua bucureșteană a devenit o adevărată instituție. Cafenelele celebre, apărute pe Calea Victoriei și având ca model mai ales Kaffeehäuser vieneze sau berlineze, se adresau în special protipendadei și lumii artistice.
Dar influența franceză s-a făcut mult mai vizibilă, în gusturile, în atmosfera și în spiritul „mai latin” al Bucureștiului francofil. Un lucru e sigur, Bucureștiul va avea renumele de Micul Paris și datorita cafenelelor.
Acestea erau frecventate de politicienii vremii fiind locuri propice pentru jocurile si discutiile lor politice. Jurnaliștii le dădeau deasemenea târcoale la rândul lor în căutare de subiecte sau pentru a pune țara la cale. Exemplul cel mai celebru este „Casa Capșa”, cofetărie, restaurant, cafenea care in secolul al XIX-lea era foarte frecventată de parlamentari, afaceriști, boieri, beizadele și mondeni.
Povestea cafelei va continua in postarile noastre viitoare si va asteptam sa ne vizitati Magazinul nostru online www.treasureceaicafea.ro si pagina de Facebook facebook.com/treasure.cafea unde veti putea gasi idei de cadouri pentru Sarbatorile de Iarna. 
